Daca nu-ti place literatura SF si nu te dai in vant dupa calatoriile in spatiu poti sa nu citesti mai departe pentru ca oricum textul asta nu e pentru tine. Daca iti place literatura SF (cu accent pe S) si esti pasionat de calatoriile in spatiu nu inteleg de ce nu ai citit inca “The Martian” de Andy Weir. De fapt, nu inteleg de ce mai citesti acest text si nu esti deja pe Amazon (sau Bookdepository) cumparand cartea. Da, din pacate “The Martian” nu a fost tradus in romana pentru ca o anume editura cu lunga traditie in SF e prea ocupata sa reediteze a treia oara seria Ender si a doua oara “Cantecul de gheata si foc”. Acum sunt cartonate si de doua ori mai scumpe, uraaaa! Dar divaghez…

“The Martian” este o carte despre un astronaut care ramane izolat pe Marte, dupa ce misiunea din care facea parte se termina abrupt din cauza unei furtuni prea puternice. Intrucat Marte nu e chiar propice vietii… trebuie sa scape. Bine, poate asta nu v-a convins sa cititi cartea, asa ca luati de aici trei motive ca sa puneti imediat cartea asta in fata ochilor (spoiler alert)

1. Este o carte foarte foarte intensa.

Finalul cartii m-a prins in metrou, strangand tare bara de langa mine cu toate ca stateam jos. Andy Weir reuseste cumva sa faca din cele 369 de pagini un fel de roller-coaster emotional, alternand pasaje linistite, aproape cotidiene (pe Marte, nu uitati) cu pasaje in care esti gata sa inchizi cartea sa zici “Pana aici! Acum moare, nu mai citesc!”. Recunosc ca nu mi s-a mai zbarlit de mult parul pe mana citind o carte.

De asemenea, este o carte scrisa foarte bine – odata la persoana 1 (jurnalul naufragiatului), odata la persoana a treia (scenele de pe Pamant) si inca o data (ocazional) la persoana a treia cand privim parca printr-o luneta la actiunile lui Mark Watney pe Marte.

2. Este pornografie pentru pasionatii de stiinta

De la primele randuri si pana la ultimele cartea abunda de stiinta. Andy Weir a depus eforturi imense ca absolut tot ce scrie sa aiba sens din punct de vedere stiintific, probabil frustrat de toate filmele recente care pur si simplu ignora notiuni de baza. Toata tehnologia prezentata in carte exista – o parte in forma finala, o parte in stadiu de prototip (tocmai datorita acestui lucru as indrazni sa categorisesc “The Martian” ca un “speculative science fiction” – SF absolut posibil). Cineva zicea pe Internet “Stiti partea aia din Apollo 13 in care trebuie sa potriveasca filtre patrate in niste suporturi rotunde? Imaginati-va o carte intreaga doar cu faza aia”. Cantitatea de informatie stiintifica este absolut impresionanta, de la cum se cultiva cartofi pe Marte pana la cum se obtine apa de la zero.

Nu vreau sa divulg mai multe, dar daca sunteti pasionati de stiinta pregati-va caietele pentru ca o sa vreti sa luati notite.

3. Mark Watney este un exemplu clasic de problem-solver

Esti izolat pe Marte, intr-un habitat artificial in perfecta stare de functionare, dar cu provizii planuite sa ajunga pentru 6 oameni doar timp de 80 de zile. Urmatoarea ta sansa sa pleci acasa este peste patru ani. Cum procedezi? Te culci pe podea, strangi genunchii la piept, plangi si astepti sa mori singur in bezna. NOT!

Astronautii nu sunt niste oameni obisnuiti, luati de pe strada si pusi intr-o capsula. Sunt oameni antrenati sa reziste in conditii foarte vitrege si sa supravietuiasca bazandu-se pe ce au la indemana. Tineti minte ca asta nu inseamna ca beau pipi si vaneaza veverite – vorbim de locuri unde viata asa cum o stim noi nu are nicio posibilitate de a exista fara tehnologie. Incepand din primul minut de “naufragiu” Mark Watney face calcule, schite si planuri. Nu isi permite sa leneveasca in pat sau sa planga pentru ca orice minut pierdut este… realmente pierdut.

D-abia astept filmul.