Stau pitit în beznă și ascult încordat pașii care trec pe lângă mine. Dinspre silueta masivă se aude un fluierat nepăsător. Cizmele de piele trec liniștite pe lânga mine. Sprint peste scări, apoi un salt pe baloții care mă duc pe cornișă. Mă strecor pe lângă fațada clădirii strâns lipit de piatra rece, rugându-mă sa

Continue reading →