Toata viata mi-a placut sa fiu neprost, si din aceasta cauza citesc avid sms-uri lungi (referinta). Calatoriile lungi cu metroul nu fac decat sa contribuie la timpul meu de citit. M-am gandit ca n-ar fi rau sa dau mare cu ultimele mele achizitii in materie de cuvinte complicate, si sa va aduc in atentie trei carti exceptionale pe care le-am citit in ultima vreme. Daca lenea nu ma cuprinde iar, vor urma alte trei carti cat de curand. Dar in fine, sa incepem:
Uniti, salvam ce nu trebuie…
Ca orice corporatist care se respecta, primul lucru pe care l-am facut azi-dimineata cand am ajuns la birou a fost sa-mi deschid, in ordine: 1. mail-ul si 2. facebook. Cel din urma m-a asaltat cu multe notificari si invitatii din cauza ca cica deputatii vor face nu stiu ce vraji astazi si pac! ne fura tomata alpina de sub nas, proaspat salvata de miscarea diezului (voi… voi stiti ca semnul de hashtag se cheama diez, nu?). Mesajele purtau panicardul subiect “Stare de necesitate” si erau insotite de nelipsitul link la o pagina care te indeamna sa semnezi o petitie pentru ca, dupa cum se stie, asta a rezolvat foarte multe probleme in trecut.
RAMAI PROST! Pensia, natalitatea si gramatica…
Da! Da, chiar ramai prost cand auzi asa ceva. Nu ai cum sa fii mai destept dupa ce auzi asta, si este credinta mea nastramutata ca asa ceva te prosteste. Sunteti gata, da? Incepem!
In scurtul meu drum cu masina de la Morarilor pana la domiciliu am schimbat de pe Romania Muzical, unde se racnea o opera, iar eu nu gust asa ceva, pe Romania Actualitati unde se producea emisiunea “Ora partidelor politice”. In urmatoarele zece minute am avut parte de trei momente de un deliciu absolut:
Taxi si filosofie…
Nu stiu cine a fost cel care a strigat “Hai in Mojo!”, dar cert e ca toti l-am urmat. Am marsaluit voiosi prin centrul vechi si intunecat pana cand am ajuns in locul cu pricina. Totul fusese bine pana atunci – litri de bere la Han, peste care am pus capac cu o palinca. Vorba. Voie buna. Mancare.
O zi numai buna…
Ghinion 1:
Dimineata devreme, Titan Fitness Something.
“Ah, vreti apa? Nu avem pe stoc, s-a terminat. Ne pare rau. Mai avem asa ceva…” si arata spre niste sticle pe care scrie mare “L-Carnitine” si care contin niste lichide de culori dubioase (pe bune, cine bea lichid albastru…). Am scos 6 lei din buzunar si am cumparat o sticla cu “apa aromata cu kiwi si zmeura” (toata treaba era incolora). Continut: L-carnitina, fructoza, mimoza, zaharoza, plmoza. Perfect pentru sala! Noroc ca sticla e reutilizabila.
Ghinion 2:
Dimineata nu-atat-de-devreme. Trecerea de pietoni de la giratoriul de la Cora Militari. Vad ca o rampa cu o masina spate incepe sa incetineasca inainte sa ajung eu pe trecere si, cu coada ochiului, vad un gigi din spatele rampei ca o depaseste. Imi iau un avant moderat si incep sa traversez, cand gigi imi sare in fata si franeaza brusc, semn ca l-am surprins. E de inteles, vorbea la telefon. Trec mai departe si-i zic ceva de telefon si ma-sa. Intorc capul – un politist il trasese pe gigi pe dreapta. Win.
Ghinion 3:
Eu: “Hey, is it me or you missed my presentation today”
Sefu: “What presentation? I didn’t get an invite.”
Eu: (facepalm)
Cum se face la altii…
Sa zicem ca ar veni cineva la noi sa incerce asa ceva. Oare o mai dura 18 ore?
Readers digest: cum inlocuitesti cel mai usor un pod pe o autostrada? Construiest podul nou, il aduci langa cel vechi, il darami pe ala vechi si-l pui in loc pe cel nou. in 18 ore.
Băăă, vine ziua mea!…
<drum-roll>Ta-daaaaah! Este iarasi acel moment al anului in care incep sa zic ce vreau de ziua mea. Si, nu stiu cum se face, ca gandul ma duce numai la trascau. O fi de la faptul ca imbatranesc? O fi de la griji? Intotdeauna m-am temut sa nu ajung vreun alcoolic, dar pana la urma m-am gandit ca macar daca ajung, sa fiu un alcoolic cu stil. E altceva sa zaci in sant tinand in brate o licoare nobila in locul unui pet de Scandic.
Pe langa o viata lunga, punga groasa si sanatate vartoasa imi doresc in continuare tot ce scrie aici. Mai putin ceasul. Si sculele de bucatarie. Daca vreti sa-i faceti pe plac copilului meu interior – Amazon is your friend. Daca vreti sa va dati foarte bine pe langa mine – aveti cu ce.
Da-ti-as foc farmaciei…
Am fost la dentist. M-a chinuit. Mi-a dat o lista lunga de medicamente pe care sa le iau “cat mai curand posibil, din seara asta chiar”. M-am suit in masina la Costin Georgian (pen’ ca acolo las masina ca sa iau metroul) si am luat-o “intr-a doua” cu avariile puse pe Pantelimon, in cautare de o farmacie non-stop.
Si am gasit una singura. Cu 80 de oameni in fata ei la coada. Vanzare prin gemulet. O babuta tocmai negocia ceva cu farmacista. “Buggar that!” mi-am zis si am plecat mai departe. Nicio farmacie nu era deschisa (era 22:15). Dar stiti ce aveau toate bai baieti?! FIRME LUMINOASE.
Cat vezi cu ochii numai cruci sclipind. Toata soseaua Pantelimon este o adevarata pista de aterizare pentru extraterestrii. E plina de cruci verzi sclipitoare. E spaima epilepticilor. Zeci de cruci stroboscopice iti dau suturi in retina, in timp ce vitrinele deasupra carora sunt montate sunt in bezna, pentru ca farmacia inchide la ora 10 (sau 9, depinde cat de norocos esti). De ce pizda ma-tii imi bagi crucea aia in ochi daca farmacia e inchisa? Cui cacat ii pasa ca ai tu farmacie acolo?! “Nu avem deschis acum, dar tine-ma minte, doar din cauza mea ai luat o groapa in roti!”.
Muriti, ba!
Idei revolutionare…
…si uite asa m-am trezit eu duminica dimineata cu tot felul de probleme in cap, cum ar fi:
“…deci maine dimineata [ luni – n.r.] ma duc la sala. Dar problema: cum naiba car toata geanta de sala si laptopul? Sa-mi pun laptopul in husa… il pun pe fundu gentii si aia e. Daaa, dar o sa ma rupa la sale. Ce-ar fi sa-mi iau rucsacul un pic mai mare si in felul asta duc totul in spate. Mneh, nu incape tot. Pun doar prosopul pare si papucii in rucsac si restul… restul in ce? Plasa, ca muncitorii? Geanta?! Da, dar geanta de sala e mare…”
Fast forward vreo ora. Pun o pauza la noua mea obsesie si incep sa-i expun dragalasei mele framantarile mele interioare.
“…si deci eu cred ca o sa-mi iau numai geanta si o sa pun tot in ea. O sa ma rupa de spate pana acolo si…”
“Auzi… dar hai sa-ti expun un concept nou: DU-TE CU MASINA!”
“Oh… Ooooooh…”
Concluzia: discuta-ti problemele cu femeia de langa tine.
Despre niste degete romanesti in Grecia…
Lume, galagie, copii urland, babe suparate, haos.
[…] “<snif!> Ma, ce pute aci?!” ma intreaba dragalasa asezandu-se pe scaun in ferryboat, in drum spre Samothraki.
“Umm.. maaa… scuze, cred ca eu, s-a udat tricoul asta pe mine si e un pic lipicios… 8 ore la volan e ceva… Da, cred ca eu…” am zis simtindu-ma ca ultimul om.
Trece timpul… ne jucam cu copii, mergem pe terasa, admiram delfinii…
La un moment dat nush cum vine de se face ca se foieste dragalasa in scaun si, cand se intoarce un pic spre stanga, da de niste degete (de la picior) adevarate, romanesti, care se hodineau pe cotiera ei, in timp ce posesorul sforaia dus pe scaunul din spate.
Rusinea mi-a disparut ca luata cu mana…
Morala: ba, prietene! Da-o naibii de treaba! Inteleg ca ti-e foarte bine sa-ti tii carnaciorii liberi ca pasarea cerului, dar aia calatoresc incaltati inca deeee laaa Cluuuj maaa baaaiaaatuuuleee maaa (fara gluma, chiar erau din Cluuuuuj). Nu-ti trebuie doctorat in puturologie sa determini ca acele picioare put intens. Lasa-le naibii in incaltarile lor si asteapta sa-ti intoxici propriul cort, nu ni le plimba noua pe sub nari. Romanule!